Nicolae Robu pare decis să-și recupereze nu doar locul în istoria recentă a Timișoarei, ci aproape fiecare investiție importantă care se vede astăzi prin oraș. Fostul primar a luat la rând realizările atribuite administrației Dominic Fritz și verdictul său este, în esență, același: ori proiectul a fost început de Robu, ori nu are legătură cu Primăria, ori Fritz l-a terminat târziu.
Într-o postare pe Facebook, Robu analizează zece proiecte prezentate drept realizări ale actualei administrații.
La Liceul Waldorf și Clinica de Recuperare, fostul edil susține că investițiile au fost pornite în mandatul său și doar finalizate de Fritz. Același argument îl folosește pentru modernizarea liniei 4 și pentru proiectul din Piața Traian.
Nici când ajunge la transportul public nu cedează prea mult teren actualei administrații. „Cele 40 de tramvaie Bozankaya și cele 44 de autobuze electrice articulate Karsan sunt achiziționate pe fonduri europene de Robu și doar recepționate pe vremea lui Fritz”, afirmă Nicolae Robu.
Fostul primar își revendică și începutul proiectului stadionului și susține că actuala administrație a întârziat mai multe investiții moștenite. În cazul Maternității Bega, replica sa este că obiectivul aparține Consiliului Județean, nu municipalității.
Și, inevitabil, reapar palmierii. Robu compară cei 5.600 de euro despre care spune că i-a cheltuit pentru 40 de palmieri în mandatul său cu suma pe care susține că administrația Fritz a plătit-o pentru instalația temporară cu vegetație din centrul orașului.
La final, fostul edil își provoacă urmăritorii: „Vă invit și eu să indicați ce știți dumneavoastră că sunt realizări Fritz. Probă grea, știu, scuze că vă supun la ea”, scrie Robu.
Postarea ar putea fi citită drept încă un episod din războiul Robu–Fritz, dacă nu ar exista un detaliu politic interesant. Fostul primar a început deja să sondeze terenul pentru propria persoană, întrebând online dacă timișorenii l-ar mai vota pentru Primărie. Cu alte cuvinte, inventarul realizărilor din oraș nu este făcut chiar într-un vid electoral.
Robu pare să-și construiască astfel, bucată cu bucată, propria narațiune: ce merge bine a început pe vremea lui, ce merge prost aparține actualei administrații, iar ce încă nu s-a terminat ar fi trebuit terminat demult.
Rămâne întrebarea pe care niciun inventar de proiecte nu o poate rezolva singur: dacă Nicolae Robu își revendică atât de mult din Timișoara de astăzi, îi vor mai da timișorenii și cheia Primăriei?
