Nu există lună în care administrația Fritz să nu se laude cu cât de bine arată mijloacele de transport în comun noi, desigur, mai ales în poze, dar și cu cât de fascinant se digitalizează Timișoara. Au dotări de ultima oră autobuzele, dar clasica hârtie scrisă cu pixul, de mână, pare să fie forma optimă de comunicare!
O demonstrează autobuzele de pe celebra linie 33, cea care duce de zeci de ani oameni din centru în cartierele aferente Căii Șagului, și chiar și cele mutate de pe 33 pe alte trase, cum e exemplul acestui E8 în care reporterul Vestim a surprin jsoi această imagine. Nota bene, vorbim de autobuze electrice Karsan (pe 33 circulă din 2023 doar autobuze electrice), toate cu ecrane informative funcționale în interior. Pe care ar putea rula, lesne, mesajul despre suspendarea stației de la Biserica Ortodoxă din Piața Mocioni.
Din motive ”misterioase” care depășesc puterea de înțelegerea redacției, pe ecraune rulează tot felul de spoturi, inclusiv despre prețuirea căsniciei, dar nu s-a putut anunța și acest aspect. De altfel, cineva s-a gândit la ”sfânta” foaie cu pix după ce zile întregi, călătorii înjura că nimeni nu a anunțat că stația de la Biserica Ortodoxă din Sinaia se suspendă cât timp Aquatim sparge acolo pentru a schimba conductele.
Desigur, vorbim de o lucrare planificată, pe fonduri europene, nu de o avarie. De care STPT știa. Nu este prima dată când STPT face gafa impardonabilă de a nu transmite prin comunicate de presă că, o vreme, unele stații se suspendă din cauza acestui proiect mare derulat de Aquatim. S-a întâmplat să se omită inclusiv faptul că linia E2 a avut traseu deviat în iarnă, prin Lipovei. Inacceptabil pentru o companie a primăriei cu mai mulți angajați pentru Comunicare!
La fel de inadmisibil este și că soluția ”clasică” a venit după zile întregi de nemulțumire, mai ales a pensionarilor, pentru care să revină din centru spre Sinaia reprezintă un drum lung. La fel de inadmisibil că, deși există și ecrane și bară de mesaje text inclusiv în stații, STPT-ul condus de Florin Petolea, venit de la o companie de telecomunicații (!!!) comunică exact la nivelul anilor 1950. Apreciem că hârtia e prinsă bine cu bandă adezivă, ca să nu se… dezlipească. Precum și textul relativ lizibil, cu litere de tipar.
Același STPT care nu rezolvă un diferend cu banca și, din acest motiv, din august, la punctul de vânzare din Zona Steaua nu se mai poate plăti cu cardul. Între timp, pe măsură ce POS-urile vechi se strică, situația există și la punctul de la Poșta Mare. Aparent, sistemul STPT nu e compatibil cu noile dispozitive de încasare, probabil tot din ”prea multă” digitalizare. Iar călătorii află că trebuie să achite în numerar tot printr-un afiș scris cu pixul.
Altfel, digitalizarea rămâne în Timișoara o spoială politică. Dar neconcretizată în viața de zi cu zi!
