Beneficiind de privilegiile conferite de statutul de oraș liber regesc în 1834, Aradul și a edificat, începând cu a doua jumătate a secolului al XlX-lea, profilul arhitectural care îl particularizează și astăzi în galeria orașelor din România și Europa Centrală.
În planul arhitectural, dincolo de elementele dominante specifice stilului secession, identificăm pe numeroase clădiri construite între 1870 și Primul Război Mondial, reprezentări sincretice, cu caracter ezoteric. De la case particulare pe fațadele cărora se pot observa scene de factură inițiatică precum evoluția spirituală a omului sub privirea Marelui Arhitect -este cazul casei de pe strada Ghiba Birta, proiectată de Milan Tabacovici -, sau ritualul gradului de companion, de pe casa arhitectului Fenyves Karoly situată pe strada Goga, până la Templul Masonic istoric inaugurat în 1905 în stil neogrec, sau edificii ca Palatul Steiner sau Rozsnyai, ochiul avizat poate descifra o sumedenie de simboluri cu totul speciale. Căci cum altfel am putea denumi Pomul Vieții, Meduza, Pasărea Sufletului, Păunul, Leul sau Scoica, pentru a ne referi doar la câteva.
Alături de cele enumerate mai sus, pe unele edificii din centrul orașului am identificat simbolul Dragonului în diferite ipostaze. Pe Palatul Steiner din zona Boul Roșu dragonii sunt înfățișați sub formă de balauri cu capetele încrucișate. Pe clădirea unde a funcționat Societatea Szechenyi, de pe strada Decebal nr.18, putem observa doi dragoni impozanți care parcă domină fațada care mai conține Leul ca simbol al puterii, rodia ca reprezentare a purității și scoica ce semnifică originea vieții. O altă reprezentare a dragonilor, de data aceasta cu cozile încolăcite formând Caduceul, simbol al transmiterii cunoștințelor de la zei la oameni, o găsim pe fațada Colegiului Național Moise Nicoară de pe bulevardul Decebal.
Cum a a ajuns ca dragonii să fie printre cele mai bine reprezentate simboluri din arhitectura ezoterică arădeană? Ne găsim oare în fața unei arte cu mesaj? Dacă da, care ar fi acesta?
Istoria ne vine în ajutor și de această dată. După cum se știe, în Evul Mediu în spațiul Europei Centrale a activat Ordinul Dragonului, fondat de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg. Aspectele istorice legate de ordin se cunosc. Ce nu prea se discută este că Ordinul, care reunea deopotrivă nobili catolici și boieri ortodocși, era structurat pe mai multe niveluri de cunoaștere ca o veritabilă societate inițiatică. Exista chiar un cerc interior ce era păstrătorul unei tradiții inițiatice deosebite. Ordinul Dragonului a funcționat până târziu, în zori modernității, numeroși aristocrați arădeni fiind membri. De aici credem că derivă această apetență a arhitecților arădeni pentru încifrarea mesajelor sincretice, cu caracter ezoteric. Mesajul central al creației lor era că Aradul moștenește o tradiție unică pe care are obligația de a o transmite intactă mai departe, generațiilor viitoare, rămânând un oraș multicultural, tolerant, deschis și european.
A consemnat istoricul Antoniu Martin.
