Experimentul primarului Dominic Fritz de a înființa propria firmă de salubrizare a Timișoarei s-a transformat într-un eșec răsunător, iar orașul plătește acum prețul. În timp ce străzile sunt sufocate de mizerie, iar poluarea atinge cote alarmante, autoritățile și politicienii locali par să închidă ochii și să adopte o atitudine pasivă.
În ultimele luni, Timișoara a oferit o imagine dezolantă, cu peisaje care au stârnit indignare la nivel național. Tufișurile crescute necontrolat, iarba netunsă și munții de gunoaie au devenit parte din cotidianul orașului. Deși administrația Fritz a fost criticată dur în presă pentru experimentul „ecologist” de a lăsa iarba să crească liber, primarul a revenit asupra deciziei și a dispus, în cele din urmă, cosirea spațiilor verzi. Cu toate acestea, problema reală – mizeria omniprezentă – rămâne nerezolvată.
După despărțirea de firma Brantner, Primăria Timișoara a decis să înființeze SaluT, o companie publică de salubritate menită să eficientizeze curățenia în oraș. Însă această decizie s-a dovedit a fi nu doar neinspirată, ci și profund nocivă. În loc să rezolve problema, SaluT a adâncit-o. Orașul este sufocat de praf, polen, ambalaje și resturi, în timp ce Accuweather a emis alerte de aer irespirabil din cauza nivelului ridicat de poluare. Firma-fantomă, cum a fost numită de mulți, pare depășită complet de sarcini și lipsită de organizare.
Tot mai multe voci se întreabă dacă renunțarea la Brantner a fost cu adevărat o decizie strategică sau dacă, în spatele acesteia, se ascund interese greu de explicat. Faptul că SaluT nu a reușit să își dovedească eficiența, iar starea orașului se degradează constant, ridică suspiciuni serioase privind motivațiile reale ale administrației locale. A fost această schimbare dictată de dorința de control, de calcule greșite sau de interese mai puțin transparente?
În încercarea de a tempera criticile, reprezentanții primăriei vin cu justificări care nu conving. Aceștia susțin că SaluT are mai mulți angajați decât fosta firmă și că s-au curățat suprafețe mai mari decât în trecut. Însă realitatea din teren contrazice categoric aceste declarații. Mizeria persistă, iar nemulțumirea cetățenilor este tot mai vocală. Imaginile din Timișoara vorbesc de la sine: un oraș sufocat, murdar, uitat de autoritățile care ar trebui să-l administreze.
În tot acest haos, ceea ce șochează cel mai mult este lipsa de reacție a instituțiilor abilitate. Garda de Mediu, Direcția de Sănătate Publică și Poliția Locală nu intervin pentru a cere socoteală sau măcar pentru a impune respectarea unor standarde minime de igienă. Nici partidele politice reprezentate în Consiliul Local – PSD, PNL sau AUR – nu par preocupate de această criză, adoptând o tăcere suspectă. Lipsa unei poziții ferme din partea acestor actori ridică întrebări serioase despre complicitate, neglijență sau poate chiar despre interese comune ascunse în spatele eșecului numit SaluT.
