România caută premier. Din nou. Dacă aveți CV-ul actualizat, cazierul curat și câteva zile libere, nu vă îndepărtați prea tare de telefon. Luni s-ar putea să sune Cotroceniul.
Nicușor Dan a ajuns la momentul în care desemnarea premierului începe să semene cu încercarea de a nimeri parola de la Wi-Fi.
Prima n-a mers. A doua, nici atât. A treia tocmai a primit eroare în Parlament. Dar sistemul nu s-a blocat. Mai avem încercări. După căderea Guvernului Bolojan, primul scos din jobenul prezidențial a fost Eugen Tomac.
A primit misiunea pe 4 iunie, a căutat majoritatea vreo zece zile și s-a întors la Cotroceni cu mandatul frumos împachetat. Nu găsise parlamentari suficienți. Nici măcar n-a mai ajuns la vot.
Un fel de:
– Bună ziua, am venit pentru postul de premier.
– Aveți majoritate?
– Nu.
– Mulțumim, vă sunăm noi.
Și l-au sunat pe altul.
Veștea, episodul doi
A urmat Adrian Veștea. De data aceasta candidatul a ajuns până în Parlament. A luat 189 de voturi, când îi trebuiau 233. Aproape. Și Veștea a plecat.
România a rămas cu premierul interimar, partidele cu aceleași certuri, iar Cotroceniul cu agenda deschisă la pagina „Alte variante”. Au urmat luni de negocieri, consultări, întâlniri, consultări despre consultări și probabil niște discuții despre data următoarelor consultări. Până când a venit Siegfried Mureșan.
„Nu voi propune un premier fără majoritate”
Aici istoria are simțul umorului. În iulie, Nicușor Dan explica foarte limpede de ce nu îl desemnează pe Mureșan: „Nu voi propune un premier de care să știu că nu are nicio șansă să strângă majoritatea.” Și mai spunea că nu îl va nominaliza doar pentru „un exercițiu de imagine”.
Două luni mai târziu l-a nominalizat. Miercuri am aflat și rezultatul exercițiului. 182 de voturi. Necesar: 233. Au lipsit 51.
Mureșan a reușit astfel performanța să obțină chiar mai puține voturi decât Veștea. Dacă mai facem câteva încercări în ritmul acesta, există riscul ca următorul candidat să voteze singur pentru el și să plece acasă înainte de numărătoare.
Dar nimeni nu pierde. Avem doar „proceduri împlinite”
După vot, Ilie Bolojan ne-a oferit însă formula perfectă pentru supraviețuirea psihologică în politica românească. Căderea Guvernului Mureșan nu ar trebui privită neapărat ca un eșec. Ar fi, în exprimarea sa, o „procedură împlinită”. Excelent. Deci nici Tomac n-a renunțat. A împlinit procedura până la Cotroceni. Nici Veștea n-a picat. A împlinit-o până la 189. Iar Mureșan a împlinit-o până la 182.
Dacă aplicăm principiul și în viața de zi cu zi, nici când pici traseul la permis nu mai ești respins. Ai împlinit procedura de examinare fără permis.
Grindeanu: mai întâi liftul, apoi masa
Și Sorin Grindeanu a avut miercuri o zi politică foarte bogată. Înainte de vot, le-a transmis adversarilor: „După alegeri, veți încăpea toți într-un lift.” Guvernul a picat. Câteva ore mai târziu, liderul PSD a descoperit virtuțile mobilierului: „A venit momentul să stăm cu toții la masă.”
De la lift la masă în câteva ore. Politica românească are mobilitate extraordinară. Dimineața îți trimiți adversarii cu liftul, după-amiaza îi inviți la masă și, dacă negocierile merg bine, până seara poate comanda cineva și desertul. Grindeanu spune acum că trebuie găsită o soluție „până nu va fi prea târziu pentru economia României”.
Ceea ce ridică inevitabil întrebarea: masa asta unde a fost în ultimele cinci luni? Probabil era ocupată cu consultările.
Mureșan: noi am venit cu soluția
Siegfried Mureșan nu consideră nici el că problema a fost la propria formulă de guvernare. După cele 182 de voturi, a explicat: „Noi am venit cu o soluție pentru încheierea crizei politice.”
Parlamentul, din nefericire, n-a recunoscut soluția. Se mai întâmplă. Și la integrame ai uneori cuvântul perfect, doar că nu încape în căsuțe.
Și acum? Premierul numărul 4
Nicușor Dan a ieșit după vot și a constatat: „Am trăit un nou eșec.”
În sfârșit, un termen pe care îl înțelege toată lumea. Apoi a făcut ceea ce România știe deja foarte bine că urmează: consultări.
Luni, partidele merg din nou la Cotroceni. Președintele le-a cerut ca de data aceasta să vină cu „soluții care să poată să treacă”. Un detaliu aparent minor, dar revoluționar după trei încercări. Și tot luni după-amiază va apărea premierul desemnat numărul 4.
Cine? Aici începe sezonul nou. Poate un politician. Poate un tehnocrat. Poate unul dintre numele deja plimbate prin negocieri. În ritmul actual, nu trebuie exclusă nici varianta ca recepționerul de la Cotroceni să fie întrebat dacă are disponibilitate zece zile și 233 de prieteni în Parlament.
Un singur lucru pare sigur. România are în continuare premier interimar, partidele au în continuare principii incompatibile, Parlamentul are în continuare 464 de membri, iar Nicușor Dan are în continuare pix.
Ne vedem luni. A spus-o chiar președintele. Noi recomandăm doar ca, de data aceasta, înainte să scrie numele premierului, să numere până la 233.
Pamflet. Faptele și declarațiile citate sunt reale. Restul este, din fericire sau din păcate, umor.
