Dacă până mai ieri România părea să se îndrepte spre formula unui guvern tehnocrat, fără politicieni și fără negocieri pe funcții, reacția USR la consultările cu premierul desemnat Eugen Tomac pare să readucă dezbaterea în zona clasică a politicii românești: „susținem guvernul, dar să fie și oamenii noștri în el”.
Mesajul transmis de liderul USR, Dominic Fritz, este elegant formulat și îmbrăcat în argumente despre asumare politică. Tradus însă în limbajul simplu al alegătorului, mesajul pare să fie: tehnocrații sunt o idee excelentă, dar numai pentru celelalte ministere.
USR susține că singura formulă care merită sprijinul partidului este una care îi include pe miniștrii săi.
„USR intră în discuție cu liniile clare pe care le-am decis. Nicio formulă cu PSD sau cu ce seamănă a PSD nu este acceptabilă. Suntem convinși că formula care merită susținerea USR este un guvern care îi include pe miniștrii USR. Toți patru, Diana Buzoianu, Radu Miruţă, Oana Țoiu și Irineu Darău, au demonstrat curaj, competență și voință reală de reformă. România a văzut cum arată miniștrii care fac treabă. Pentru a continua reformele începute este obligatoriu să existe voință și răspundere politică. Oricât ar fi de bine intenționați miniștrii tehnocrați, fără asumare politică, un nou guvern nu va avea puterea să facă curățenia necesară”, a transmis Fritz.
Problema este că argumentul vine exact în momentul în care se discută despre un executiv tehnocrat, adică unul format tocmai pentru a evita împărțirea politică a funcțiilor și disputele dintre partide. Dacă un guvern tehnocrat devine acceptabil doar atunci când conține miniștri de partid, conceptul începe să semene suspect de mult cu un guvern politic clasic, doar cu o etichetă diferită.
Și mai interesant este că performanțele invocate nu sunt neapărat atât de spectaculoase pe cât sugerează comunicatul USR. În cazul lui Radu Miruță la Apărare, publicul larg nu a asistat la vreo revoluție administrativă care să schimbe fundamental funcționarea ministerului. La fel, la Mediu, Diana Buzoianu.
Argumentul lui Dominic Fritz este că „fără asumare politică” nu se poate face curățenia necesară în stat. O teză interesantă, mai ales într-o țară în care numeroasele guverne cu deplină asumare politică au reușit, de-a lungul anilor, să lase în urmă exact problemele pe care acum promite fiecare nou executiv că le va rezolva.
În final, USR pare să transmită că susține reforma, tehnocrația și depolitizarea administrației, cu o singură condiție: reformatorii să fie ai partidului. Iar dacă viitorul premier desemnat nu va înțelege acest detaliu aparent minor, s-ar putea să descopere că drumul spre Palatul Victoria trece, ca întotdeauna, prin negocierea funcțiilor.
