Anunț surpriză chiar înainte de Moș Nicolae. Universitatea Politehnica din Timișoara a cumpărat Casa Muhle, imobilul istoric ”masacrat” de clanul Cârpaci din punct de vedere arhitectural, asta deși Primăria Timișoara avea intenția să cumpere.
La mijlocul lunii august, când deja era clar că România e în criză financiară, Fritz anunța că dorește ca Primăria să cumpere Casa Muhle. Atunci, administrația spunea că proprietarii, familia Cârpaci, cer 3,7 milioane de euro, asta deși o expertiză făcută de municipalitate evaluase immobilul de la intersecția bulevardelor Mihai Viteazu și Victor Babeș la 2 milioane de euro. În perioada respectivă, Fritz dorea și un imobil de pe strada Treboniu Laurian, care a fost luat de primăriei, de altfel, ulterior. UPT nu spune cât a dat pe imobil. ”O comisie UPT a negociat cu proprietarii, iar suma plătită este cu 5% mai mică decât evaluarea unui expert evaluator independent. Clădirea are un regim de înălțime D+P+M, o suprafață de 702 metri pătrați utili și are un teren de 2369 metri pătrați”, se arată într-un comunicat UPT. Cele trei nivleuri vor fi valorificate pentru un muzeu al rozelor.
Practic, se închide un ciclu istoric cu această achiziție, căci familia Muhle a donat terenul pentru Facultatea de Mecanică. Locația unde e casa și UPT acum era un teren luat de grădinarul orașului, Wilhelm Muhle, în 1878. „Este foarte important ca cetățenii să știe că va fi un spațiu deschis studenților celor patru universități din Timișoara, nu doar pentru cei ai UPT. La parter intenționăm să avem un muzeu, spațiul dedicat activităților studențești urmând să fie la demisol și mansarda. Am vrut să redăm acest imobil comunității, iar Universitatea Politehnica Timișoara era una dintre instituțiile cele mai atașate de această casă. Familia Mühle a donat mai multe hectare de teren pe care acum se află campusul nostru, așa că era nevoie de implicarea noastră. Casa are o încărcătură emoțională și pentru noi, dar și pentru oraș”, a declarat Florin Drăgan, rectorul UPT.
Casa a fost ridicată mai târziu, în perioada 1909-1910 și acolo a locuit arhitectul peisagist Arpad Muhle, fiul grădinarului. Urmașii au stat în casă până în 1992, când ultima nepoată a emigrat în Germania. Ajunsă la ICRAL, casa a fost locuința unui fost șef de la Securitate, care a cumpărat-o, contrat prevederilor legale, în termen mai scurt de 10 de ani de la mutare. El a vândut-o familiei rome Cârpaci. ”Pasul următor pentru noi este implicarea întregii comunități pentru a reda funcționalitatea casei și a terenului. Vom căuta parteneri să refacem interiorul clădirii pentru că aici nu s-a intervenit deloc. Planul este să implicăm cei mai buni specialiști din domeniu în restaurarea completă a imobilului. Vrem să refacem inclusiv curtea așa cum a fost ea concepută inițial, ca o oază de spațiu verde, la câteva sute de metri de centrul orașului”, a continuat rectorul Universității Politehnica Timișoara.
Țiganii au început să reamenajeze casa în stilul ”propriu”, inclusiv să o lase să se degradeze. Ani de-a rândul, vila, altădată într-o grădină de trandafiri, a stat fără acoperiș. Până la urmă, proprietarii au fost obligați de instanță să readucă imobilul la starea inițială. Aspect discutabil și acum în ceea ce privește exteriorul. Dar interiorul necesită clar intervenții și rectorul spune că se vor face. „Ne dorim ca restaurarea și reconversia Casei Mühle să reprezinte un exemplu de bune practici în protejarea patrimoniului și în transformarea acestuia într-un motor educațional, cultural și economic pentru comunitate. Vom lucra transparent, consultând experți în patrimoniu, arhitecți, peisagiști, dar și reprezentanți ai societății civile, astfel încât fiecare etapă a proiectului să respecte istoria acestui loc”, a încheiat Florin Drăgan, rectorul UPT.
Rectorul și Dominic Fritz au o relație bună, ceea ce face ca achiziția să fie interesant de privit din perspectiva aceasta.
