Noi probleme vechi, semnalate de timișeni: oameni care locuiesc la câțiva kilometri de oraș și nu au un autobuz cu care să ajungă la Timișoara, localități ocolite de traseele existente și supărarea că viitorul tren metropolitan acoperă doar o parte a zonei.
Potrivit anunțului care a declanșat discuțiile, Autoritatea pentru Reformă Feroviară, prin TTL Planning, a lansat un chestionar privind obiceiurile de deplasare. Proiectul aprobat de Ministerul Transporturilor ar urma să lege centrul Timișoarei de Giroc, Chișoda, Rudicica, Moșnița Nouă, Aeroport și Giarmata Vii, precum și de zona rezidențială din apropierea aeroportului.
Pe hârtie, un pas spre transport metropolitan. Însă, apare întrebarea: ce fac cei care locuiesc între liniile desenate pe hartă?
Un timișean povestește că stă la aproximativ 12 kilometri de ieșirea din municipiu și că transportul public este aproape inexistent. „Nu am absolut nimic din ceea ce înseamnă transport în comun, cu excepția unui autobuz de la primăria comunei care pleacă pe la 5 dimineața și are două curse pe zi”, spune acesta.
Situația devine aproape absurdă prin amplasarea traseelor din jur: „Țin să mulțumesc pe această cale Primăriei Timișoara, care a decis că ar trebui să existe autobuz până în satul dinainte de mine și până în satul de după mine. Așa că, dacă vă deranjează traficul din Timișoara și faptul că lumea nu folosește transportul în comun, acum știți de ce.”
Este, de fapt, una dintre marile contradicții ale mobilității metropolitane. Autoritățile vor mai puține mașini în Timișoara, dar pentru o parte dintre oamenii care vin zilnic din localitățile din jur mașina nu este un moft, ci singura variantă realistă.
Nici proiectul trenului urban nu îi convinge pe toți. „Proiectul e minimalist. Nu rezolvă nimic. Trebuia să implice destinații din toată zona metropolitană”, reclamă un alt timișean.
Altul este și mai categoric: „Trenurile urbane sunt inutile pentru un oraș așa mic”.
Există și nemulțumiri legate de ceea ce se întâmplă deja pe străzile Timișoarei. Un timișorean susține că „mijloacele de transport în comun circulă goale în afara orelor de vârf” și cere, în schimb, mai multe locuri de parcare.
Un tren metropolitan este util doar dacă face parte dintr-o rețea metropolitană adevărată. Cu autobuze care aduc oamenii din sate la stații, legături între comune, parcări de tip park&ride și orare care permit naveta normală.
Altfel, Timișoara poate avea tren metropolitan, autobuze și strategii de mobilitate, iar omul de la 12 kilometri de oraș va continua să facă exact ceea ce autoritățile îi cer să nu mai facă: să urce în mașină și să intre cu ea în Timișoara.
