Verdele care ne-a ieșit pe… bolovani

Dacă te iei după Facebook, Timișoara e aproape Amazonul Europei Centrale: frunze până la glezne, aer ca pe creste, păsărele antrenate în triluri sponsorizate din PNRR. Dacă te iei după pantofii timișorenilor, dai de realitate: pietriș, granit, roci decorative de colecție. Așa arată, pe scurt, tranziția la „orașul verde”, promisiuni la umbră și un reality-check la bolovani.

 

Primarul Dominic Fritz, proaspăt întors de la Conferința Camerei de Comerț Elveția–România, ne-a anunțat că Timișoara e pol de investiții, că dialogul cu mediul de afaceri „este esențial” și că schimbările climatice cer „mai multă umbră, mai puțin praf, aer mai curat și spații verzi”. Corect. Și, ca să fie clar că trecem de la vorbe la fapte, orașul a primit, țineți-vă bine, regenerări urbane, plantări de arbori și vehicule electrice.

 

Publicul n-a rămas dator.„Ați damblagit complet cu orașul verde în care moare lumea de foame sau în trafic!”, „Unde-s, Fritz, locurile de muncă? Câte au mai rămas de când ești tu primar?”„Când vin străinii, batem moneda pe plantat și spații verzi; când e de delimitat spațiile verzi, plantăm… bolovani!”, i-au transmis oamenii edilului, pe Facebook.

 

Așa am aflat că, în manualul local de peisagistică aplicată, gardul viu a devenit gard greu. Până să vină umbra, avem umbră de piatră. Până să scadă praful, avem praf stârnit printre roci decorative.

 

Să ne înțelegem: nimeni nu are ceva cu verdele. Verdele e frumos, util și sănătos. Dar când „verde” devine religie de PR, apare o mică, piatră de poticnire. Dacă vrei „spații verzi în care să ne petrecem timpul”, începi cu iarba, continui cu solul și termini cu întreținerea, nu invers, cu granitul Instagramabil la inaugurare și restul „în următorul mandat”.

 

Concluzia pamfletară e simplă: până se aliniază „umbrele” cu „anunțurile”, poate schimbăm ordinea lucrurilor. Mai întâi pământ, apoi iarbă, apoi copaci, apoi oameni și, la final, dacă rămân bani, doi-trei bolovani cât pentru o poză discretă. Altminteri, vom rămâne pionieri într-o școală peisagistică nouă: horticultura de carieră. Carieră de piatră.