Decizia USR de a nu susține învestirea Guvernului condus de Eugen Tomac a stârnit reacții și a deschis o dezbatere despre consecvența discursului politic din România.
Președintele USR, Dominic Fritz, a anunțat că partidul a decis, cu o majoritate covârșitoare, să voteze împotriva Guvernului Tomac, argumentând că un executiv tehnocrat ar fi „nefuncțional” și că nu ar putea răspunde eficient provocărilor actuale. Liderul USR a susținut că un astfel de guvern riscă să adâncească blocajele politice și să dilueze responsabilitatea deciziilor.
Replica premierului desemnat a venit rapid. Eugen Tomac a afirmat că poziția USR este greu de înțeles în contextul în care formațiunea a promovat ani la rând ideea profesionalizării administrației și a susținut ocuparea funcțiilor publice de către specialiști, nu de către oameni numiți strict pe criterii politice.
Tomac a mers mai departe și a acuzat USR că își contrazice propriul discurs politic, susținând că echipa propusă de el este formată din profesioniști și oameni cu experiență în domeniile pe care urmează să le coordoneze.
De aici apare și întrebarea firească: ce s-a schimbat? Este problema conceptului de guvern tehnocrat sau a faptului că tehnocrații propuși nu provin din zona de influență a USR?
Pentru mulți români, disputa pare încă un episod dintr-un serial politic în care principiile sunt adaptate în funcție de interesul de moment. Când ești în opoziție ceri tehnocrați, experți și depolitizare. Când apare o formulă care nu îți oferă control politic direct, argumentele se schimbă.
Cazul Tomac-USR este doar cel mai recent exemplu care alimentează percepția că o mare parte a clasei politice vorbește despre interesul național, dar acționează în primul rând în funcție de interese de grup, influență și acces la resurse. În locul unei dezbateri despre soluții pentru România, asistăm din nou la un conflict despre cine controlează puterea.
Iar când principiile sunt invocate selectiv, în funcție de cine ocupă funcțiile și nu de competența celor propuși, cetățenii au toate motivele să privească cu scepticism declarațiile liderilor politici, indiferent de partidul din care fac parte.
