Stimați timișoreni, luați loc, trageți aer în piept și deschideți agenda cu alegeri. Acolo, la capitolul “Candidați posibili”, trageți o linie groasă peste un nume cunoscut. Nu, nu s-a retras la pensie pe malul Begăi și nici nu a fugit cu urnele în spinare. Pur și simplu, s-a lovit de o ușă: Incompatibilitate. Program de funcționare: până în 2030, inclusiv.
Cică n-a fost nevoie de valize, plicuri sau autografe pe șervețele. Doar o semnătură pe un act administrativ, o ștampilă atât de modestă, încât părea că nu poate răni nici o hârtie, darămite încrederea publică. Și totuși, iată cum o mică atingeră birocratică devine marele ghinion politic. Morală administrativă: nu-ți pune semnătura unde interesul personal își bea cafeaua.
Înalta Curte a vorbit scurt și fără zahăr: conflictul de interese nu așteaptă nici prejudiciu în rate, nici corupție cu flori la butonieră. E suficient să te regăsești cu un picior în funcția publică și celălalt pe pragul interesului personal. Când două uși se lovesc, iese ecou: interdicție de candidatură. Până în 2030, repetăm, ca să nu se uite între două comunicate de presă.
Iar de partea cealaltă, de după pupitrul cu microfoane, răsună trompeta apelului la CEDO. “Voi contesta!”, strigătul clasic al celui care crede că dreptatea are încă semnal pe roaming european. Fiecare cu drumurile lui: unii depun moțiuni, alții depun cereri la Strasbourg. Timișoara, între timp, își plimbă nervii pe linii de tramvai și se întreabă cum a ajuns o dublură de referat să aibă efectul unei duble eliminări din play-off-ul electoral.
Până când paragrafele ajung la Strasbourg și se întorc, poate, cu suveniruri juridice, orașul are de lucru: becuri de schimbat, străzi de civilizat, parcuri de păstrat verzi și nervi de calmat.
