Invitat la Tele Europa Nova, Alfred Simonis a fost întrebat dacă, prin prezența sa în Parlament, lucrurile ar fi stat diferit și dacă ar fi putut facilita negocierile astfel încât să nu se ajungă la blocajul politic de astăzi.
„Nu îmi cereți să vorbesc despre mine, pentru că nu am să fac asta. Pot să vă spun că nimeni nu e de neînlocuit. E adevărat că am fost recunoscut ca unul dintre cei care gestionau bine, nu știu, Parlamentul cât am fost acolo, dar Partidul Social Democrat și colegii mei din conducerea Camerei sunt oameni competenți, care știu ce au de făcut. Deci nu cred că, nu știu, prezența mea în Parlament ar fi făcut să se rezolve toate problemele. Și asta nu pentru că sunt modest, ci pentru că acesta este adevărul. Cu siguranță, cei care gestionează astăzi problemele Parlamentului știu ce au de făcut și o fac foarte bine,” declară Alfred Simonis.
Am putea spune că începutul declarației este unul echilibrat. Simonis recunoaște că a fost apreciat pentru modul în care gestiona „situațiile delicate”, recunoaște, firesc, că nimeni nu este de neînlocuit, dar apoi parcă trece într-un univers paralel.
Afirmația că actuala conducere a Parlamentului „știe ce are de făcut și o face foarte bine” pare un pleonasm. Ea vine într-un moment în care România pare că bifează aproape zilnic câte o criză. Guvernul… praf și pulbere, negocierile se prelungesc până la epuizare, românii sunt obligați să strângă cureaua, credit de 16,8 miliarde de euro pentru „înarmare” (consolidarea producției altora)…
În acest context, să afirmi că totul este gestionat „foarte bine” seamănă cu un pompier care aplaudă și admiră flăcările în timp ce arde casa.
Posibil ca domnul Simonis să vadă lucruri pe care cetățenii nu le văd. Poate există o variantă premium a Parlamentului, disponibilă doar pentru foștii președinți ai Camerei Deputaților. Noi, muritorii de rând, avem acces doar la versiunea reală, în care scandalurile sunt la ordinea zilei, reformele se împotmolesc, iar responsabilitatea se pasează de la un partid la altul.
Dacă acesta înseamnă „foarte bine”, sincer, nici nu vrem să știm cum arată „foarte prost”!
