Absolut ”întâmplător”, în ziua de dinaintea moțiunii de cenzură, rectorul Universității Politehnice din Timișoara, Florin Drăgan, a simțit nevoia unui comunicat de presă prin care spune că sectorul energetic naționale afectat de instabilitatea politică. Practic, rectorul se ferește să facă politică pe ”față”, cu toată că toaă lumea știe că userismul e în floare în universitatea pe care o conduce.
Tot întâmplător, considerațiile mai mult sau mai puțin savante vin din zona ministerului Energiei preluat recent ca interimat chiar de premierul Ilie Bolojan, după cemisia lui Bogdan Ivan de la PSD. ”România are, din noiembrie 2024, o strategie energetică pe hârtie — prima după 17 ani. Dar atâta timp cât aceasta rămâne o hotărâre de guvern și nu o lege asumată parlamentar, orice guvern sau ministru al energiei o poate ignora, pentru că nu este proiectul lui. În momentul de față avem nevoie de direcții clare în care să investim constant, iar asta presupune ca și clasa politică să și le asume. Nu poți construi o strategie energetică serioasă dacă viziunea se schimbă la câțiva ani, când se schimbă Guvernul. Investițiile din energie nu funcționează pe cicluri electorale, ci pe orizonturi de 8–10 ani sau chiar mai mult”, a declarat Florin Drăgan, rectorul Universității Politehnica Timișoara.
Și mai clar pentru oricine nu e ”născut” în ultimul an, Drăgan vorbește de celebrii ”băieți deștepți din energie”, multe nume grele corelate de-a lungul vremii cu conexiuni ce duc tot la PSD. „Așa au apărut băieții deștepți din energie — în zonele în care statul nu a avut o strategie clară și nu a fost consecvent. Ei au cumpărat ieftin, apoi au vândut scump. De altfel, sunt oameni care nu produc nimic, dar controlează accesul la rețea. Au cumpărat drepturi de racordare în zonele cheie ale sistemului electroenergetic național, nu pentru a construi capacități de producție, ci pentru a bloca intrarea altora sau pentru a le vinde mai departe accesul, la suprapreț. Acest tip de comportament speculativ nu doar că este posibil — este profitabil”, mai spune Drăgan.
În comunicatul UPT e citat și un cercetător, care vorbește despre centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj, care cu surplusul de curent pompează apa dintr-un lac sau bazin într-un alt lac la altitudine, care apoi să fie turbinată când e nevoie de energie electrică. ”Modelul funcționează de decenii în alte țări. Elveția stochează energia produsă de centralele nucleare franceze în lacuri montane și o revinde Franței în momentele de vârf de consum. Norvegia este țara cu cea mai mare capacitate de stocare în lacuri, fiind denumita ”bateria verde a Europei”. Bulgaria, Cehia și Ucraina, sunt țări care au construit deja centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj. Austria a construit și încă construiește noi centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj. Capacitățile de stocare, în special cele prin pompaj, pot face diferența între un sistem vulnerabil și unul rezilient. Problema este că, astfel de proiecte se dezvoltă în 8–10 ani și necesită o consecvență pe care, până acum, nu am reușit să o avem”, a declarat Sebastian Muntean, cercetator stintific gradul I la Academia Romana – Filiala Timisoara și conducator de doctorat în cadrul UPT.
Specialistul UPT propune un sistem asemănător cu al C.A.P-urilor de pe vremuri, doar că nu pentru agricultură și hrană, ci pentru energie. Conceptul de ”comunități de energie”, este unul în care atât gospodăriile, dar și afaceriile, vin cu tot ceea ce au în rețea: panouri solare, turbine eoline, unități de producere a energiei cu biomasă, micro-turbine hidraulice, baterii. „În Germania, comunitățile de energie sunt operaționale, fiind un exemplu din care avem de învaţat. În Elveția comunitățile de energie funcționează de ani buni. În România, obiectivul este operaționalizarea și promovarea comunităților de energie”, a declarat Sebastian Muntean.
La final, Drăgan încheie apoteotic cu faptul că marile talente inginerești părăsesc România din cauza instabilității politice. „Un tânăr inginer trebuie să aibă o perspectivă clară de carieră. Dacă statul și industria nu i- o oferă, îl pierdem — fie către alte domenii, fie către alte țări. Noi îi formăm și îi implicăm în proiecte reale. Dar universitatea nu poate suplini singură ceea ce industria și statul nu oferă. Țările nordice au înțeles de mult acest lucru — și se vede în infrastructura lor energetică”, mai spune Drăgan.
