Pe scena politică românească s-au derulat multe. Premieri care au demisionat înainte să fie demiși, premieri dați jos de partidele care l-au susținut, premieri demiși de propriile partide, partide care și-au demis repetat propriii miniștri. Mai nou, premieri care au plecat înainte să fie numiți. Dar cazul Adrian Veștea pare desprins dintr-un manual nou: „Cum să fii exclus din partid în timp ce încerci să-ți reprezinți partidul la Guvern”.
Liberalul a primit un ultimatum cât se poate de clar. Conducerea PNL i-a transmis că trebuie să predea mandatul de premier desemnat. Dacă nu, riscă excluderea. La fel și orice liberal care ar avea îndrăzneala să accepte o funcție într-un eventual Guvern Veștea.
Numai că Veștea pare să fi confundat ultimatumul cu o recomandare facultativă. „Nu îmi voi depune mandatul, voi candida pentru poziția de premier al României și voi face un Guvern”, a anunțat acesta, spre disperarea colegilor care tocmai votaseră exact contrariul. Practic, partidul spune „nu”, iar candidatul răspunde „ba da”. O demonstrație rară de dialog politic purtat prin comunicate și nervi.
Situația a devenit atât de complicată încât nici membrii PNL nu mai știu dacă Veștea este premierul partidului, premierul președintelui sau premierul pe persoană fizică.
În teorie, PNL nu susține Guvernul Veștea. În practică, Veștea vrea să facă Guvernul Veștea.
În teorie, cine intră în Guvern riscă excluderea. În practică, fără oameni în Guvern e greu să faci un Guvern.
Rezultă o construcție politică revoluționară: Executivul format din miniștri care trebuie să aleagă între portofoliu și carnetul de partid.
Între timp, românii urmăresc episodul cu aceeași expresie cu care urmăresc lucrările de pe autostrăzi: promisiunea că „se rezolvă imediat”, urmată de încă o săptămână de blocaj.
Economia așteaptă măsuri. Investitorii așteaptă stabilitate. Instituțiile așteaptă un guvern cu puteri depline. Politicienii, în schimb…
Dacă lucrurile continuă în acest ritm, România riscă să intre în Cartea Recordurilor cu primul Guvern care cade înainte să fie votat și cu primul premier care este dat afară din propriul partid înainte să ajungă la Palatul Victoria.
Până atunci, criza se adâncește, negocierile se lungesc, iar nota de plată merge, ca de obicei, la cetățean…
