Într-un context social marcat de temeri tot mai mari legate de austeritate, primarul Timișoarei, Dominic Fritz, vorbește cu o ușurință dezarmantă despre concedieri în sistemul public. Într-o intervenție la Prima TV, liderul USR a declarat că „sunt prea mulți care nu fac nimic” în administrația de stat și că „reducerile” trebuie făcute „cu cap”, o formulare care nu oferă deloc liniște celor direct vizați – funcționari publici care, în multe cazuri, țin pe umeri sectoare întregi din administrație.
Declarațiile primarului vin într-un moment în care angajații din sectorul bugetar trăiesc cu teama constantă de pierdere a locului de muncă, în condițiile unui program guvernamental de reducere a cheltuielilor. În loc să aducă un mesaj echilibrat, de responsabilitate, Fritz a ales să pună accent pe ideea că mulți angajați „nu fac nimic”, alimentând un discurs periculos care generalizează și stigmatizează întregi categorii profesionale.
Mai mult, Fritz cere guvernului „să-și asume o luptă cu interesele funcționarilor publici”, acuzându-i pe unii dintre ei că blochează digitalizarea pentru a nu-și pierde din influență. Este o viziune simplificatoare și riscantă, care transformă procesul de reformă într-un conflict. Or, reforma reală și sustenabilă presupune dialog, audituri serioase și investiții în competențe, nu declarații cu iz de vendetă politică.
Paradoxal, edilul admite că în Primăria Timișoara duce lipsă acută de arhitecți, ingineri sau specialiști în proiecte publice, dar anunță cu seninătate că urmează o nouă reducere de 10-15% din aparatul propriu. E o contradicție care ridică semne de întrebare despre cât de „cu cap” vor fi aceste restructurări.
Într-un stat în care administrația suferă deopotrivă din cauza supraîncărcării birocratice și a subdimensionării în zone-cheie, o reformă făcută pe repede înainte sau condusă de retorici simpliste poate aduce mai mult rău decât bine. Când stresul colectiv este deja la cote ridicate, un lider responsabil ar trebui să aleagă să vorbească despre soluții, nu despre tăieri și „lene”, fără a oferi criterii clare, echitabile și transparente.
