În politica românească există o regulă nescrisă: cine taie panglica este constructorul, arhitectul, finanțatorul și, la nevoie, inventatorul proiectului. Cine a scris documentația, cine a alergat după finanțare și cine a semnat contractele contează mai puțin. Important este cine apare în poză la final.
La Timișoara, cele două noi creșe inaugurate recent au devenit subiectul unui nou episod din serialul „Al cui este meritul?”. Actualul primar Dominic Fritz anunță cu satisfacție că „din această toamnă copiii din Timișoara au la dispoziție două creșe noi, construite de la zero și dotate pentru nevoile celor mici” și subliniază că acestea sunt „primele creșe construite în Timișoara după Revoluție”.
Mesajul este unul firesc pentru orice edil care inaugurează investiții publice. Numai că, în politică, fiecare panglică tăiată are și un istoric. Iar acel istoric începe, de multe ori, cu mulți ani înainte de momentul festiv.
Fostul primar Nicolae Robu a reacționat imediat și deloc diplomatic. „Doamne, cât tupeu!”, și-a început acesta postarea, acuzându-l pe Fritz că își asumă merite care nu îi aparțin. Potrivit lui Robu, una dintre creșe ar fi fost inițiată în mandatul său, pe fonduri europene, iar actuala administrație nu doar că nu ar avea meritul realizării proiectului, ci l-ar fi și întârziat. „Meritul tău – merit negativ, evident! – este acela că ai întârziat-o cu 3 ani”, susține fostul edil.
În privința celei de-a doua creșe, Robu afirmă că aceasta „a fost construită integral de Ministerul Dezvoltării în cadrul unui program al său de construire de creșe în toată țara, program fără nicio legătură cu Primăria”.
Adevărul administrativ este, probabil, mai puțin spectaculos decât războiul declarațiilor. În general, investițiile publice trec prin mai multe administrații, mai multe guverne și mai multe etape birocratice. Unii obțin finanțarea, alții organizează licitațiile, iar alții recepționează lucrările și le inaugurează.
Dar tocmai aici apare problema de imagine. Când un primar vorbește despre o investiție finalizată, fără să amintească deloc de administrația care a pornit proiectul sau a obținut finanțarea, adversarii politici vor spune inevitabil că își însușește munca altora. La fel cum, dacă un proiect eșuează, puțini sunt cei care se grăbesc să își asume responsabilitatea.
Între timp, timișorenii asistă la un spectacol devenit clasic: politicienii se ceartă pe cine a construit creșa, în timp ce părinții sunt interesați mai ales de un singur lucru – dacă există locuri pentru copii.
Poate că adevărata premieră nu este construirea celor două creșe, ci capacitatea clasei politice de a transforma orice investiție publică într-o competiție de orgolii.
Cele două noi creșe ale Primăriei Municipiului Timișoara, din zonele Bucovina și Bogdăneștilor, intră începând cu noul an școlar în circuitul de învățământ antepreșcolar. Prin aceste două investiții, municipalitatea pune la dispoziția familiilor din oraș peste 140 de locuri noi.
