Te-ai născut la 1 mai 1963, din sudoare și munca timișorenilor, care au sădit cu trudă valul de pământ pe care te sprijini, așa cum odinioară ținea și titanul Atlas întreaga lume pe umerii săi. Astăzi ar fi fost ziua ta!
Ai fost o ctitorie a muncii socialiste. La început, erai în plin câmp, doar cu Spitalul Județean lângă. Rând pe rând au apărut blocurile. Copiii. Fotbaliștii, Liceul Banatul. Tribunele tale au fost pline de la început, au gemut și au suferit pentru Poli. La 10 august 1984, ai cântat, plin-ochi, „Zivela Yugoslavia” alături de Căprioara frumoasa, Lepa Brena. Măreața ta tribună l-a auzit, cu mâhnire, în 8 noiembrie 1987, pe marele de pe atunci Mircea Lucescu cum amenința că o va retrograda pe draga Poli.
Stii? De anul acesta nici ziua lui nu mai este. S-a dus! În marea trecere… Martor și veșnic călător al unei lumi parcă de prea mult timp apuse. A venit Revoluția. Lumea a început să se uite la televizor. Lângă tine, atracție mare, s-a deschis un McDonald’s. A apărut Internetul. Telefoanele! Mallurile! Tu aveai nocturnă din 2003, de la un meci cu Petrolul. Dar vântul schimbării nu putea să nu sufle și între falnicii tăi stâlpi, pe imensul tău oval. Și lumea a început să te umple tot mai puțin.
Și fotbalul a plecat. Puțin câte puțin. De la cavalerii lui Juventus în 2005, finalul a venit dureros. Abrupt…. cumva, cândva. În 25 februarie 2022, ți s-a stins nocturna. Agonia începea. Tribunele tale se surpau. O vulpe rătăcită făcea vizuine. Timpul curgea fără să se mai întoarcă și fără să mai aibă răbdare. Erai bătrân, erai urât. Nimeni nu te mai voia. Oare tu înțelegeai?
Și în 2025, au început să te demoleze. Din tine a mai rămas un câmp. Și un proiect. Și o promisiune. Te-au pus la pământ, deși aveai doar 62 de ani. Dar pentru cine merge pe același loc și simte aroma florilor de tei, în mai, adierea dulce a brizei de pe caniculă și freamătul tribunei sunt tot acolo. Și emoția. Emoția! Căci:
Astăzi ar fi fost ziua ta
foto: bilete.ro
