România a intrat în a cincea lună fără un Guvern cu puteri depline, dar vestea bună este că desemnarea unui premier se apropie. Vestea mai puțin bună este că se apropie cam în același ritm în care se apropie autostrăzile promise în campaniile electorale.
Președintele Nicușor Dan a amânat din nou desemnarea viitorului premier. Consultările care erau așteptate în aceste zile mai au de așteptat și ele, pentru că șeful statului vrea să vadă mai întâi o majoritate parlamentară concretă. Nici joi nu este programată vreo întâlnire oficială cu partidele.
Și uite așa, după patru luni de criză politică, România a descoperit o nouă formă de guvernare: guvernarea prin „mai vedem”.
Guvernul Bolojan a fost demis pe 5 mai. De atunci au existat două nominalizări: Eugen Tomac, care și-a depus mandatul înainte să ajungă la vot, și Adrian Veștea, respins de Parlament pe 22 iunie. Din acel moment, Cotroceniul n-a mai desemnat pe nimeni. Patru luni au trecut de la căderea Guvernului și aproape trei de la ultima încercare de învestire.
Premier avem. De fapt, avem mai mulți. Doar Guvern nu avem
Ultimul episod al serialului îl are în centru pe Luca Niculescu. Președintele i-ar fi propus numele liderului UDMR, Kelemen Hunor, într-o discuție tête-à-tête. UDMR ar putea accepta varianta, dar PSD nu ar fi deloc încântat. Așa că numele intră în celebra mașină de tocat premieri înainte de desemnare.
Pe listă mai rămân Sorin Grindeanu și Alexandru Nazare. PNL, USR și UDMR îl susținuseră pe Siegfried Mureșan. PSD îl vrea pe Grindeanu. Mai există independenți, variante-surpriză și, probabil, câteva nume despre care încă nu știm că nu vor ajunge premieri.
În rest, negocierile merg excelent: toată lumea discută cu toată lumea, dar nimeni nu poate guverna cu nimeni.
PSD încearcă să construiască o majoritate, UDMR nu vrea să intre într-o formulă sprijinită de parlamentari AUR sau SOS România, iar social-democrații ar fi atât de deranjați de poziția UDMR încât, potrivit surselor citate de Știrile ProTV, ar lua în calcul să susțină proiectul AUR privind reducerea numărului parlamentarilor și chiar creșterea pragului electoral.
„Este o urgență”. Dar una fără grabă
Partea cu adevărat savuroasă este că însuși Nicușor Dan spunea, pe 27 august, că formarea Guvernului reprezintă o urgență și anunța reluarea consultărilor imediat după 1 septembrie. Tot președintele explica atunci că speră să existe un nou Executiv înainte de plecarea sa la Summitul ONU de la New York.
Suntem în 9 septembrie. Consultările oficiale tot n-au început. Premierul tot nu este desemnat. Majoritatea tot se caută. Dar urgența este bine. Se află în siguranță la Cotroceni.
Între timp, țara funcționează de patru luni cu un Executiv interimar, incapabil să exercite toate atribuțiile unui Guvern cu puteri depline. Chiar Nicușor Dan a admis zilele acestea că cele patru luni reprezintă „un eșec pentru toată lumea”. Măcar aici există, în sfârșit, consens politic.
După patru luni în care România a avut premieri pe surse, premieri propuși, premieri retrași, premieri respinși, premieri independenți și premieri-surpriză, ne mai lipsește un singur lucru: un premier. Dar fără grabă. Abia au trecut patru luni.
