Pamflet | Totul e varză

După ce Kelemen Hunor a decretat că „Guvernul e varză, Parlamentul e varză”, România pare că a intrat oficial în sezonul conservelor. Dacă tot e varză peste tot, mai lipsește doar mărarul, sarea grunjoasă și un butoi de 200 de litri ca să trecem cu bine iarna politică.

 

„Nu vreau să comentez fiindcă eu aș fi făcut altceva, dar și asta știe și președintele, știu și colegii mei, eu aș fi făcut altceva, nu vreau să-l critic în acest moment, că sunt destui care critică și, până la urmă, Guvernul e varză, Parlamentul e varză, totuși trebuie să avem o instituție care stă în picioare și asta e Președinția în acest moment, cu președintele Dan. Deci, am eu nemulțumirele mele, el știe acest lucru, nu vreau să-l critic mai mult public, fiindcă trebuie să avem măcar o instituție care stă cât de cât. Acum eu nu vorbesc de celalte instituții ale statului, eu vorbesc de cei instituțiile politice care au fost aleși, care au o responsabilitate directă față de cetățean”, a spus Kelemen Hunor într-un interviu la Hotnews.

 

La Timișoara, reacțiile n-au întârziat. Surse din Piața 700 susțin că prețul verzei a crescut brusc, după ce mai mulți politicieni au încercat să cumpere câteva căpățâni, convinși că despre ele era vorba în declarația liderului UDMR.

 

În același timp, administrațiile locale încearcă să afle dacă expresia „e varză” poate fi introdusă ca indicator economic. Dacă da, România ar putea raporta primul PIB măsurat în kilograme de murături pe cap de locuitor.

 

Experții spun că situația este totuși mai gravă. Dacă Guvernul e varză și Parlamentul e varză, singura instituție care mai rezistă este frigiderul românului, acolo unde borcanul cu murături încă stă drept, fără moțiune de cenzură și fără negocieri de coaliție.

 

Între timp, prin birourile ministerelor s-ar lucra intens la un nou program de reformă administrativă: fiecare minister să adopte câte o legumă. Ministerul Finanțelor ar urma să devină Ministerul Cartofului Fierbinte, Transporturile ar primi Dovleacul, iar Ministerul Agriculturii ar administra, în mod firesc, întreaga plantație de varză națională.

 

Singura dilemă rămasă este cine pune capacul pe borcan.

 

Până atunci, românii privesc spectacolul politic cu aceeași întrebare pe buze: dacă tot suntem varză, măcar suntem una de Buzău sau ne-am făcut salată orientală ori varză de Bruxelles?