Președintele USR, Dominic Fritz, încearcă să lase impresia că dosarul său de incompatibilitate are legătură cu ascensiunea sa politică. După ani în care USR a cerut standarde maxime de integritate pentru întreaga clasă politică, liderul formațiunii vorbește acum despre „liste negre” și coincidențe care, în opinia sa, ridică semne de întrebare.
„Eu nu vreau să fac speculații acum. Nu ANI și nu justiția pun președinți la partide și a fost o onoare. Nici ANI, cu rapoarte inventate, și nici justiția nu pun președinți la partide”, a declarat Fritz, sugerând că dosarul său ar putea avea și o componentă politică.
Afirmația este, desigur, corectă. Dar, mergând pe raționamentul său, se naște o întrebare legitimă: dacă ANI, instanțele, sistemul în sine nu pun președinți de partid, oare primari mai au voie să pună?!
Liderul USR a continuat apoi într-un registru care contrastează puternic cu discursul de integritate promovat ani la rând de partidul său:
„Eu constat că orice e posibil când apari pe o listă neagră făcută de forul magistraților. Eu înțeleg că există oameni care spun, cu două săptămâni înaintea unui proces care ar putea să se sfârșească cu o interdicție de trei ani de a face politică, lucru care este grav, că poți să îți pui întrebări. Mandatul de primar îl voi duce la final, nu se pune problema. E un proces în desfășurare, nu comentez.”
Fritz pare să omită însă esențialul: cazul care a generat întreaga controversă nu a apărut peste noapte. În 2023, ANI a constatat starea de incompatibilitate a primarului Timișoarei după aprobarea unui referat privind modificarea unui PUZ care avea legătură cu un finanțator al campaniei sale electorale.
Tradus fotbalistic, Fritz și-a dat autogol din foarfecă, după care simulează un fault și cere VAR. Ba chiar insistă să-i dea cartonaș roșu integrității și eliminare.
Problema rămâne aceeași, încheind cu începutul. Ani la rând, USR a cerut standarde stricte de integritate pentru întreaga clasă politică. Acum, când propriul lider se află în centrul unei dispute juridice, discursul despre responsabilitate pare să lase loc suspiciunilor privind sistemul, momentul procesului și presupusele „liste negre”.
