Consilierul local AUR Ilie Sîrbu, care este și președintele Asociației Salvați Patrimonul Timișoarei, are un punct de vedere după începerea demersurilor pentru ridicare a unui supermarket pe terenul fostei fabrici Kandia. El acuză administrația Fritz că accepta prea ușor orice investiție, în detrimentul prezervării istoriei.
Subiectul are legătură cu fosta clădire mică, atelierul de dulciuri, rămasă în urma demolării clădiri industriale a fabricii, care era, practic, liptă de Detașamentul 2 de Pompieri Timișoara. Clădirea atelierului stă în paragina de mai mulți ani. ”Patrimoniul cultural al Timișoarei, împins în plan terțiar prin decizii administrative care favorizează dezvoltarea urbanistică fără memoria locului Timișoara traversează o perioadă în care patrimoniul construit riscă să devină o simplă anexă decorativă în fața unor proiecte imobiliare gândite exclusiv prin prisma randamentului economic. Modul în care s-a intervenit asupra fabricii Kandia, arată un tipar urbanistic periculos: dezmembrarea terenurilor, repoziționarea fluxurilor de acces către investițiile noi și izolarea clădirilor istorice până când acestea nu mai reprezintă centrul proiectului”, spune Ilie Sîrbu.
În speță, în decembrie 2025. Primăria Timișoara a elibrat o autorizație de construire pentru un supermarket pe teren, plan despre care se vehicula de mai mulți ani. Terenul a fost dezmembrat, iar clădirea din 1890 (foto) zace în continuare nedemolată, dar degradată. Sîrbu spune că leega o protejează doar formal, pentru că faptică, e lăsată să se degradeze. ”Nu vorbim despre demolări directe, ci despre o marginalizare administrativă subtilă. Monumentele istorice rămân formal protejate, dar sunt scoase din circuitul economic și urban activ, fiind transformate într-un element secundar sau chiar terțiar. Această abordare arată că patrimoniul cultural nu mai este tratat ca o resursă strategică a orașului, ci ca o condiție birocratică ce trebuie bifată”, mai spune Ilie Sîrbu.
El ar vrea ca administrația Fritz să ia taurul de coarne în acest caz și nu numai. ”Legea 422/2001 oferă un cadru defensiv – avize și sancțiuni –, însă nu creează obligația reală de integrare economică a patrimoniului în noile dezvoltări. În lipsa unor mecanisme locale curajoase și coerente, piața decide singură direcția, iar piața privilegiază profitul imediat în detrimentul identității urbane. Responsabilitatea administrației locale este tocmai aceea de a echilibra această relație, nu de a lăsa patrimoniul la coada listei de priorități. Din păcate, modul în care administrația actuală dominată de USR gestionează aceste procese indică o orientare în care dezvoltarea imobiliară primează, iar patrimoniul este redus la un rol secundar. În loc ca monumentele istorice să devină motoare de regenerare urbană, ele sunt lăsate fără funcțiune clară și fără integrare reală în proiectele noi”, mai punctează Sîrbu.
Consilierul vrea ca patrimonul să fie conservat ca în Europa. ”Patrimoniul nu trebuie tratat ca o restricție incomodă, ci ca o condiție esențială de calitate urbană. Orașele europene care au reușit să se dezvolte inteligent au făcut-o punând memoria locului în centrul investițiilor, nu la periferia lor. Timișoara merită o administrație care să înțeleagă că identitatea urbană nu este un obstacol în calea dezvoltării, ci fundamentul ei. Fără reguli locale clare și fără voință administrativă reală, riscăm să pierdem tocmai ceea ce face acest oraș unic”, mai spune Sîrbu.
Fabrica de ciocolată a fost închisă de Fatih Taher, care a mutat marca la București. Astăzi, nu mai găsim niciunde ciocolata cu numele de legendă, un simbol al Banatului.
foto: spotlight-timisoara.eu
