Parlamentul României ne-a obișnuit cu scene de prost gust, dar rar s-a văzut un asemenea spectacol al incoerenței politice ca cel oferit miercuri, 15 octombrie 2025, de către Uniunea Salvați România (USR).
După ce a creat Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP) în 2023 — instituție esențială pentru îndeplinirea jalonului 440 din PNRR, scris chiar de oamenii lor( Cristian Ghinea) același partid a revenit doi ani mai târziu cu o propunere de desființare a propriei creații. Iar miercuri, culmea absurdului: s-au abținut la votul pentru propria lege, transformând ședința Senatului într-un episod demn de teatrul absurdului politic.
AMEPIP – „copilul neascultător” al USR
În 2023, guvernul condus de USR-iști propunea și susținea înființarea AMEPIP, o „superagenție” care urma să monitorizeze toate companiile de stat și să asigure transparență în guvernanța corporativă. Era o condiție asumată de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență — acel PNRR negociat și scris de Cristian Ghinea, omul USR care promitea reforme istorice și bani europeni cu efecte miraculoase.
Doar că la doi ani distanță, aceiași politicieni au ajuns să conteste propria viziune, acuzând instituția că este „ineficientă”, „supra-birocratică” și „instrument politic al guvernului”. Pe scurt: pentru că nu o mai pot controla, acum o vor dispărută. Instituția nu are o organigramă stufoasă, ba din contră, se lucrează cu un aparat subdimensionat raportat la volumul de muncă.
Ipocrizie instituționalizată
Proiectul de lege nr. 250/2025 pentru desființarea AMEPIP a fost depus pe 2 iunie 2025, având semnătura întregii garnituri de deputați USR — de la Cristina Prună și Claudiu Năsui, până la Oana Țoiu și Alin Stoica. Aceiași oameni care, cu doi ani în urmă, se băteau cu pumnul în piept că AMEPIP va fi garanția unei economii de stat performante.
Într-o demonstrație perfectă de incompetență legislativă, proiectul a primit aviz negativ de la Consiliul Legislativ, care a explicat negru pe alb absurditatea demersului: desființarea agenției ar însemna ca atribuțiile ei să fie preluate de o direcție din cadrul Secretariatului General al Guvernului — adică statul ar ajunge să-și monitorizeze singur propria activitate.
Cu alte cuvinte, acum când USR intenționează să-și înfigă toate sinecurile în consiliile de administrație și în conducerea companiilor de stat, ajung să stea în pixul AMEPIP, care trebuie să își dea avizul.
AMEPIP a fost concepută ca o structură menită să profesionalizeze managementul companiilor de stat și să elimine clientelismul politic. În realitate, agenția s-a născut dintr-o formulă de compromis birocratică, scrisă în grabă pentru bifarea unui jalon din PNRR. Dar ipocrizia supremă nu e în felul cum a fost creată instituția, ci în felul în care cei care au inventat-o încearcă acum să o șteargă de pe hartă doar pentru că nu le mai servește interesele.
Aceasta este adevărata esență a USR-ului politic: un partid care confundă statul cu o jucărie de laborator, care construiește instituții când e la putere și le demolează când pierde controlul. Un partid care vorbește despre „reforme” doar când ele înseamnă mai multă putere în propriile mâini.
Noaptea minții – marca USR
În ședința Senatului din 15 octombrie, USR s-a abținut de la votul pe propria lege. Este o premieră absolută în istoria parlamentară a României: un partid care votează împotriva propriului proiect. O sinteză perfectă a haosului ideologic în care s-a prăbușit formațiunea lui Drulă și Ghinea — o combinație de orgolii, diletantism și frustrare politică.
AMEPIP reprezintă o obligație asumată de România prin PNRR. Desființarea agenției ar însemna blocarea unor jaloane și riscul pierderii de fonduri europene. Cu alte cuvinte, USR nu doar că a propus o lege inutilă, dar ar fi pus în pericol chiar planul pe care îl revendică drept „cea mai mare realizare politică”. Prea ușor trece USR de la intenția de reformatori la autori ai haosului.
USR- un partid prizonier propriului cinism
Cazul AMEPIP arată clar ce înseamnă politica de laborator pe care o practică USR: multă teorie, puțină competență și zero asumare. Când sunt la guvernare, se laudă cu reforme și instituții. Când pierd controlul, le vor desființate.
În fond, USR nu a demonstrat nici reformism, nici responsabilitate, ci doar o formă sofisticată de ipocrizie: aceea a unui partid care se declară „anti-sistem”, dar care, atunci când sistemul devine imparțial și nu mai lucrează pentru el, vrea să-l dărâme cu totul.
