Criza economică din România se resimte și în județul Timiș, pentru că și aici, multinaționalele au început să concedieze sau să taie din beneficiile angajaților. În acest context cenușiu, Penitenciarul Timișoara condus de Liviu Ștefăniță Marica îndeamnă angajatorii să lucreze cu deținuții săi, pentru că nu ar mai trebui să se obosească să ofere prea multe drepturi precum angajaților care au avut o conduită socială ireproșabilă și cu cazier imaculat.
Cu atât mai caraghios cu cât în România statisticile privind recidiva sunt îngrijorătoare. De la criminali mari sau violatori care nu se reabilitează în detenție și produc noi victime după eliberare, până la hoți, foarte mulți condamnați din România încalcă din nou legea și normele sociale când scapă de perioada de după gratii. Semn că sistemul penitenciar din România, unul unde munca prestată de persoanele private de libertate devine și un motiv care reduce semnificativ pedepsele, are o mare problemă. De multe ori, centrele de detenției ajung să fie privite ca niște firme sau lăgare ”soft” de muncă”, iar Penitenciarul Timișoarei nu face excepție. Iar în ultimii ani, au fost și cazuri de evadați, prinși în cele din urmă, tocmai de la locul de muncă din Timișoara, așadar, nici paza nu a fost tocmai una optimă.
Închisoarea se laudă în fața că un angajator are avantaje multiple dacă lucrează cu infractori. Penitenciarul poate asigura un număr constant de angajați, aspect util pentru munci de tipul construcțiilor, iar angajatorul are certitudinea că înțelegerea va fi dusă la termen. Există scutire de la plata impozitului pe venit, CASS și CAS (visul angajatorului român, mare amator de muncă la negru). Reprezentanții penitenciarului țin să sublinieze că nu trebuie plătit nici sporuri, ore suplimentare și nu e nevoie de contract individual de muncă, așadar, bat apropouri tot la amatorii de angajări la negru. într-o perioadă în care taxele cocoșează deja firmele, și tentația de a eluda plata obligațiilor legale a mai mare poate, ca oricând!
De asemenea, în cazul în care angatorii sunt sătui de respectare legii, li se reamintește că pentru deținuți, nu e nevoie de cpmplicații precum perioada de preaviz. În plus, masa deținuților este asigurată de penitenciar, și astfel, angajatorul e scutit de cheltuieli. Paza, la fel. Se poate lucra și în schimburi. În condițiile în care la Timișoara sunt închiși în principal hoți sau evazioniști și nu infractori de tipul criminalilor, pentenciaurl devine și o sursă de umor involuntar fantastic: ”Beneficiaţi de forţă de muncă disciplinată, constantă, stabilă, cu un grad ridicat de productivitate, obişnuită să respecte regulile”, transmite instituția, de parcă deținuții nu au ajuns tocmai pentru că nu au fost disciplinați raportat la normele legislative.
De remarcat că între domeniile în care pot lucra deținuții apare și cel de call-center: producţie ambalaje din carton, mase plastice; producţie de componente electronice şi cabluri electrice; producţie de accesorii pentru industria de automotive; confecții textile, încălțaminte, marochinărie; producție de genți și alte accesorii din piele; servicii de call center;reparare și producție mobilier ; producție tâmplărie din lemn și pvc, etc.
Iar dacă faptul că Pentenciarul Timișoara se prezintă ca entitate economică și furnizor de forțe de muncă cu atât aplomb într-o perioadă în care timișorenii care toata viața lor au respectat toate regulile s-au trezit în preaviz ar smulge zâmbete ironice, nu trebuie să uităm un lucru. Fostul director, Ioan Băla, a ajuns după pensionare director de dezvoltare la Grupul Iulius, domeniu pentru care, teoretic, nu avea nicoo pregătire. Dar alții au considerat altfel.
