PSD spune că Guvernul este incapabil. Bolojan răspunde că trei miniștri PSD au fost incapabili. Ministrul Muncii spune că PSD a sabotat totul. După luni de negocieri, România tot nu are o nouă Lege a salarizării, partidele nu au reușit să formeze o majoritate în jurul unei soluții, iar în joc sunt 770 de milioane de euro din PNRR.
În timp ce politicienii stabilesc cine este vinovat, profesorii, medicii și ceilalți angajați ai statului așteaptă partea care pare cea mai dificilă: o lege care să repare inechitățile fără să transforme „reforma” într-o nouă rundă de austeritate.
Negocierile dintre PSD, PNL, USR și UDMR, purtate inclusiv sub medierea Administrației Prezidențiale, s-au încheiat fără consens.
Sorin Grindeanu arată spre Guvern și spune că invocarea PNRR nu poate deveni un cec în alb pentru orice proiect pus pe masa Parlamentului. „Guvernul avea o obligație foarte simplă: să facă o lege bună, echitabilă și care să fie acceptată de societate. A fost incapabil să o facă, iar acum încearcă să transforme propria incompetență într-o vină exclusivă a altora”, afirmă liderul PSD.
Grindeanu susține că actuala formă nu beneficiază nici măcar de un consens în interiorul Guvernului și nu are susținerea marilor confederații sindicale. Și pune degetul exact pe rana care îi interesează pe salariați: „Explicațiile se schimbă. Nota de plată o plătesc românii”.
Replica premierului interimar nu s-a lăsat așteptată. Ilie Bolojan mută responsabilitatea direct în curtea PSD și vorbește despre „ipocrizie și fugă de răspundere”. „Trei miniștri succesivi ai Muncii din partea PSD nu au fost în stare să finalizeze proiectul din 2022 până acum”, spune Bolojan.
Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, găsește probabil cea mai plastică descriere a situației: „Ziua Cârtiței, cu aceiași actori”. Doar că reluarea aceluiași film vine acum cu o miză de 770 de milioane de euro din PNRR.
Pîslaru spune că actualul sistem este rezultatul anilor de peticeli, legi speciale și amendamente prin care salarizarea unitară a ajuns „o competiție a influenței politice și a capacității fiecăruia de a-și obține sporuri mai mari”. În varianta discutată acum, bugetul legii ar fi crescut de la 8 la 12,1 miliarde de lei, dintre care 3,3 miliarde ar fi revenit educației și 2,9 miliarde sănătății.
Dincolo de războiul declarațiilor, rezultatul este mult mai simplu decât încearcă politicienii să-l prezinte. Niciunul nu a reușit să construiască o majoritate pentru o Lege a salarizării care să fie în același timp suportabilă pentru buget, acceptabilă pentru partenerii politici și suficient de echitabilă încât să nu ridice sindicatele împotriva ei.
Politicienii joacă, într-adevăr, „Ziua Cârtiței”. Doar că românii plătesc de fiecare dată biletul.
