Agenția S&P a menținut ratingul de țară al României, iar ministrul Radu Miruță a venit rapid cu explicația: este „dovada supremă” că măsurile luate în ultimul an au fost cele corecte.
Așadar…putem sta liniștiți. Dacă S&P este mulțumit, probabil că lucrurile merg bine.
Mai rămâne doar un mic detaliu: să-i întrebăm și pe români.
Pentru că una este ratingul de țară și alta este ratingul pe care îl primește Guvernul atunci când cetățeanul deschide portofelul, plătește facturile, merge la cumpărături și descoperă că „responsabilitatea” bugetară se simte ceva mai apăsat în buzunar.
Ministrul vorbește despre trecerea „de la risipă la responsabilitate”, de la privilegii la muncă și de la „dă statul” la „plătește statul doar pentru ceea ce poate susține”.
Foarte frumos spus, doar că, în România reală, nota de plată nu se achită în declarații. Se achită la casă, la ghișeu, la facturi și, mai nou, cu grijă la fiecare cheltuială.
S&P a spus, în esență, că ratingul României rămâne acolo unde este. Guvernul a auzit confirmarea propriilor măsuri. Cetățeanul, însă, s-ar putea să aibă nevoie de puțin mai mult decât un rating internațional ca să fie convins că viața lui merge în direcția bună.
Până atunci, avem două realități: una văzută de agențiile de rating și alta văzută de românul care își face socoteala înainte să ajungă la casă.
Și poate că, într-o zi, ar fi interesant să aflăm și ratingul Guvernului acordat de cei care plătesc nota de plată.
