Există și momente în care vecinii îți cer tema, o rezolvă după modelul tău și apoi vin să-ți arate că au luat notă mai mare. Cam aici a ajuns România în povestea centralelor nucleare de la Dunăre. Premierul Ungariei, Péter Magyar, ironizează din nou țara noastră: centrala de la Paks funcționează la capacitate maximă, în timp ce Cernavodă este oprită pe fondul nivelului scăzut al Dunării. Iar ironia este cu atât mai usturătoare cu cât Budapesta analizase inclusiv soluția tehnică folosită în România.
Magyar a anunțat că toate cele patru reactoare și cele opt turbine de la Paks funcționează, în prezent, la capacitate maximă.
„Paks funcționează la capacitate maximă! Am primit o veste bună în ședința de guvern. Centrala nucleară de la Paks a atins acum capacitatea maximă”, a transmis premierul Ungariei.
Și, pentru ca vestea bună de la Budapesta să nu rămână fără o înțepătură pentru București, Magyar a continuat arătând că lucrările la pragul de fund de la Paks avansează mai repede decât era planificat, în timp ce centrala românească prezentată anterior drept exemplu este oprită de două săptămâni.
Partea cu adevărat amară pentru România este că Ungaria s-a uitat inclusiv la soluțiile aplicate la Cernavodă atunci când a căutat variante pentru a proteja producția de la Paks în perioadele în care Dunărea scade. Magyar amintea pe 13 august că au existat voci care au cerut aplicarea modelului românesc, însă autoritățile ungare au ales o altă cale și au început lucrări inginerești pentru ridicarea nivelului apei în apropierea centralei.
Iar acum premierul maghiar își permite să constate rezultatul: Paks produce, Cernavodă nu. Sigur, condițiile tehnice ale celor două centrale nu sunt identice și comparația politică a lui Magyar simplifică o problemă mult mai complicată. Dar asta nu face situația României mai confortabilă. Într-o perioadă în care sistemul energetic a fost pus serios la încercare, fiecare megawatt de producție în bandă pierdut contează.
Și poate aici este adevărata înțepătură. Nu faptul că premierul Ungariei râde de noi ar trebui să doară cel mai tare, ci faptul că îi oferim material. Ungurii s-au uitat la noi, au tras concluziile lor și au făcut lucrări. Noi am rămas, din nou, să explicăm de ce nu se poate. Iar energia, din păcate, nu se produce din explicații ori scuze. Dac-ar fi așa, am aprinde becul în toată Europa…
