Numărul focarelor active de pesta micilor rumegătoare a scăzut în România la șapte, potrivit celui mai recent raport al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor, publicat pe paltforma WAHIS la data de 2 octombrie a.c. Toate sunt în Timiș, la Clopodia.
La raportul precedent, din 27 septembrie, mai erau active 24 de focare, ceea ce înseamnă că 17 focare au fost închise în ultimele 5 zile. De la confirmarea oficială a bolii în România, pesta micilor rumegătoare a fost declarată într-un total de 67 de focare pe teritoriul țării.
În data de 19.07.2024 a fost confirmat primul focar de pesta micilor rumegătoare din România. Un număr de 236.082 de ovine și caprine au fost ucise, ca urmare a măsurilor instituite de autorități.
Menționăm că ordinul comun al ANSVSA, MADR și MAI, care prevede restricționarea mișcării animalelor pe teritoriul României, pentru o perioadă de 30 de zile este încă valabil.
Pesta micilor rumegătoare (oi și capre) este o boală infecțioasă, foarte contagioasă, transfrontalieră, cu etiologie virală, care evoluează prin forme supraacute, acute și subacute, manifestată anatomoclinic prin tulburări generale grave, cu morți subite, sau prin leziuni erozive și necrotice la nivelul mucoaselor oculo-nazale, bucale, cu tulburări digestive și respiratorii grave. Evoluează sub formă de valuri epidemice sau izbucniri epidemice emergente sau re-emergente, în corelație cu structura populațiilor, starea imunologică a acestora și intervenția unor factori favorizanți intrinseci și extrinseci, care creează condiții de amplificare și extindere a infecției. Fiind o boală devastatoare din punct de vedere economic, din cauza pierderilor ridicate prin mortalitate, este în atenția forurilor internaționale (Organizația Mondială pentru Sănătate Animală – OIE, Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite – FAO). Acestea și-au propus măsuri de eradicare până în anul 2030. Nu se transmite la om. Având în vedere apariția boli în unele țări europene din vecinătatea țării noastre, am apreciat că este bine venită o prezentare sintetică a acesteia, care să fie utilă medicilor veterinari pentru supravegherea, diagnosticul și aplicarea celor mai adecvate măsuri pentru prevenire și combatere.
