Elevii claselor a XII-a intră, începând de mâine, 29 iunie, în cea mai importantă etapă a parcursului lor liceal: examenul de Bacalaureat. Prima probă, cea la Limba și literatura română, este concepută ca o evaluare complexă, în care se întâlnesc literatura, competențele de înțelegere a textului și capacitatea de argumentare. În teorie, examenul ar trebui să reflecte profilul absolventului pe care școala românească își propune să îl formeze: un tânăr capabil să citească critic, să comunice coerent și să se adapteze cerințelor unei societăți aflate într-o continuă transformare.
În practică, însă, această probă continuă să ridice numeroase semne de întrebare. Deși a suferit modificări în ultimii ani, structura sa rămâne tributară unei viziuni în care accentul cade mai degrabă pe conformarea la un tipar decât pe autenticitatea gândirii. Elevii sunt încurajați să memoreze modele de eseu, formule consacrate și interpretări standardizate, într-un sistem în care răspunsul „corect” este, de multe ori, cel care reproduce fidel așteptările evaluatorului.
Mai mult decât atât, examenul pare să evalueze într-o măsură mai mare capacitatea de adaptare la cerințele unei baremizări rigide decât competențele pe care școala afirmă că dorește să le dezvolte. Creativitatea, spiritul critic, originalitatea argumentării și capacitatea de a face conexiuni între literatură și realitatea contemporană rămân, adesea, în plan secund. În loc să stimuleze dialogul cu textul, proba îi determină pe mulți elevi să caute „rețeta” care le poate garanta punctajul maxim.
Critica nu se îndreaptă împotriva studiului literaturii, ci împotriva modului în care aceasta este evaluată. Literatura are rolul de a forma sensibilitate, discernământ și capacitatea de a înțelege lumea prin experiențele altora. Atunci când devine exclusiv un exercițiu de reproducere a unor interpretări canonice, ea își pierde din forța educativă și din relevanța pentru generațiile actuale. Și aici e discuție largă și controversată – mai face programa actuală a nivelului liceal față realității imediate cu care se confruntă adolescentul?
Într-o perioadă în care piața muncii pune accent pe gândirea critică, rezolvarea de probleme, comunicarea și adaptabilitatea, examenul de Bacalaureat ar trebui să fie mai mult decât o verificare a unor cunoștințe acumulate. Ar trebui să fie o evaluare autentică a competențelor pe care elevii le-au dobândit după 12 ani de școală și o dovadă că sistemul educațional reușește să formeze cetățeni pregătiți pentru provocările lumii de astăzi.
Bacalaureatul rămâne un examen definitoriu, însă adevărata provocare nu este doar promovarea lui, ci transformarea lui într-o evaluare relevantă, echitabilă și conectată la realitățile secolului XXI. Până atunci, generații întregi vor continua să învețe nu neapărat pentru a înțelege, ci pentru a se încadra într-un șablon care, deși eficient în obținerea unei note, spune prea puțin despre potențialul lor real.
Dincolo de asta, sper ca proba de mâine să ofere șansa elevilor de a-și manifesta creativitatea!
Semnat, Profa de română
